Din perspectiva tatălui

În ceea ce mă privește, m-am întrebat cum îmi pot găsi locul?

Am știut de la o vârstă fragedă că vreau să fiu tată. Îmi place tot ceea ce are legătură cu bebelușii și cu copiii și, din acest motiv, știam că vreau să particip activ în toate privințele, încă de la început.

Fiul meu are acum 11 ani, iar fiica mea are 14 ani. Când ei s-au nascut, eu eram deja în industria de puericulturăde aproape 10 ani. Știam totul despre orice, de la sutiene pentru alăptare, biberoane, scaune auto, landouri, la produse de design interior etc. Inutil să spun că m-am ocupat de tot atunci când a trebuit să cumpărăm produsele de care aveam nevoie.

Cunoscând industria, știind că vreau să am un rol activ și având feedback-ul a mii de clienți care au utilizat toate produsele, știam exact ce produse sunt clasificate de părinți ca fiind necesare și care sunt cele pe care le cumpărăde plăcere.

În domeniul meu, motivul pentru care un părinte cumpără un produs nu este relevant. Strict din punctul de vedere al bebelușului, majoritatea produselor fac parte din categoria celor cumpărate de plăcere. Dar, de asemenea, știu că majoritatea produselor le oferă confort părinților, un sentiment de bine atunci când cumpără un produs prietenos cu mediul, bucurie atunci când hainele arată bine și un sentiment de relax când cumpără un produs ușor de utilizat și care îi ajută de fapt in viața ta de zi cu zi. Pentru mine nu contează dacă produsul respectiv este suzeta „potrivită” care îl face pe copil să nu mai plângă sau dacă este vorba despre un scutec de înfășat care îl ajută pe bebeluș să adoarmă. Important este că respectivul produs ajută și conferă un bun sentiment ție, partenerei tale / partenereului tău și copilului.

În Scandinavia, implicarea taților în creșterea copiilor a demarat cu mult timp în urmă, mai exact în anii ’60, dacănu chiar mai devreme. Bărbații au început să ia parte activ la cursurile de pregătirea nașterii, adunând informații cu privire la dieta potrivită pentru viitoarea mamă, participând la consultațiile cu doctorul și cu moașa, la ecografii, cumpărând pentru viitoarea mămică perne de sprijin, centuri pre și post natale, produse de compresie etc., și, de asemenea, achiziționând produse pentru copilul ce urma să se nască.

Pentru mine a fost clar că rolul meu principal în timpul sarcinii era să ofer sprijinul emoțional, să fiu prezent la toate programările și să pregătesc mâncare sănătoasă atât pentru mamă, cât și pentru copil. Aceste lucruri nu presupuneau un sacrificiu prea mare din partea mea, dar după ce am ales toate produsele pentru mamă și bebeluș, de care aveam nevoie pentru început, cam asta era ceea ce mai puteam face.

În Scandinavia, majoritatea bărbaților sunt prezenți în sala de nașteri pentru susținerea emoțională, pentru a ține mâna mamei, pentru a-i aduce apa sau pentru a vorbi cu ea și a o încuraja să împingă sau să se relaxeze, în funcție de instrucțiunile moașei. În Danemarca, cele mai multe femei dau naștere pe cale naturală. Aproximativ 19% dintre femei nasc prin cezariană, iar dintre acestea, jumătate dintre ele fac cezariene de urgență, iar cealaltăjumătate trec prin această intervenție din alte motive medicale.

Ideea este că 80% dintre femeile daneze nasc natural, ceea ce inseamnă că, de la primele contracții, întregul proces poate varia de la câteva minute la zile.

Eu am avut foarte mult noroc, amândoi copiii mei s-au nascut la cateva ore dupa primele contracții: am avut timp să mergem la spital și am petrecut aproximativ 30 de minute în camera de nașteri. Neavând o naștere epuizantă a fost mai ușor să ne concentrăm asupra nou-nascutului și WOW!!! A avea copiii în brațe este un sentiment pe care nu îl voi uita niciodată, a fost o experiență și mai impresionantă decât mi-am imaginat.

Când s-a născut fiul meu, în lichidul amniotic erau niște chestii verzi, ceea ce a însemnat că el și mama au trebuit să stea în spital timp de 3-4 zile pentru a face câteva teste. În orice caz, nu era nimic ingrijorător, dar doreau săse asigure de acest lucru. Nu a fost ușor să conduc spre casă, împreună cu fiica mea, fără să știu 100% dacă totul era în regulă. Dar, tot am reușit să zâmbesc datorită fiicei mele, care avea 3 ani. Fiica mea a fost mereu o gurmandă. În dimineața după ce ne-am intors acasă de la spital, fără fiul meu, m-am trezit pentru că ea măîmpingea, spunând „trezește-te tati, trezește-te tati”. Când m-am uitat la ea, am putut vedea că avea inghețată pe toată fața. Trezindu-se înaintea mea, a decis să mănânce înghețată înainte să mă trezească 😊😊😊

Nu te poți abține să nu râzi când astfel de situații apar. Astfel, am avut ocazia să discutăm, ca de la tată la fiică, despre ceea ce înseamnă un mic dejun sănătos.

Ceea ce se pare că nu a ajutat prea mult pentru că a repetat același lucru în dimineața următoare. După aceea am vrut să blochez congelatorul, ca să nu mai poată umbla acolo, dar mi-am dat seama repede câ mancase deja toată inghețata, deci nu mai era nevoie.

Hrănirea

Știam că unul dintre numeroasele lucruri pe care le puteam face era să hrănesc bebelușii, de exemplu noaptea, pentru a fi sigur că mama se odihneșțe. Ambii copii au fost în principal alăptați în primele 6 luni, dar am folosit și biberoane. Mama își trăgea laptele cu pompa pentru alăptare, ceea ce îmi permitea mie să le dau copiilor laptele matern din biberon. Folosirea biberoanelor anticolici, cu tetina potrivită, mi-a ușurat sarcina și mi-a permis săpetrec timp de calitate cu copiii mei, iar, în acest fel, mama a putut să se odihnească, astfel toată lumea a avut numai de câștigat. Știu că în unele țări există o mulțime de opinii stringente despre alăptare versus hrănire cu biberonul. În Scandinavia nu există o astfel de dezbatere, majoritatea cuplurilor folosesc ambele metode de hrănire în măsura în care li se potrivesc.

După 6 luni am început să introducem cereale pentru bebeluși și piureuri ca supliment la laptele matern. Când începi să introduci măncare solidă, ca tată, poți ajuta cu adevărat și poți «străluci» făcând «avionul» și tot felul de grimașe pentru a-i determina pe copii să mănânce. Pentru mine, in acea perioadă am petrecut cu adevărat un timp de calitate cu copiii mei.

Înotul pentru bebeluși

Ca în multe alte țări, și în Danemarca înotul pentru copii este extrem de popular și s-a transformat din ce în ce mai mult intr-o activitate pe care tatăl o face cu copiii. Am început când copiii aveau 2-3 luni și a fost foarte distractiv. Trebuie să recunosc că n-a fost confortabil când instructorul mi-a spus, pentru prima dată, că trebuie să-mi scufund fiica în totalitate sub apă. Știam că este recomandat ca, încă de la o vârstă fragedă, bebelușii să se obișnuiască ca apa să le curgă pe față, dar încă nu eram complet convins. Dar, bineințeles, am făcut-o și totul a mers bine, iar apoi nu a fost nicio problemă să o fac pentru mine sau pentru copil. Până și astăzi, mersul la piscinăeste una dintre activitățile care ne plac cel mai mult mie și copiilor.

Nopțile lungi

Cel mai des lucru pe care l-am auzit de la toate proaspetele mame cu care am lucrat a fost legat de lipsa de somn cauzată de diferitele etape ale dezvoltării copilului. Am vorbit mai devreme despre hrănirea bebelușului, dar sunt și alte momente in care mamele au nevoie de ajutor, de exemplu când copiii pur și simplu nu dorm, fie din cauza unei erupții dentare, fie pentru că nu le este somn etc. Am decis pentru început să culcăm copiii într-un coș, lângă patul nostru în prima lună, până când ne stabilim o rutină de hrănire. Acest lucru a ușurat alăptarea pentru mamă, iar eu am putut să iau ușor coșul și să reconfortez bebelușul în altă cameră.

În afară de aspectele menționate mai sus, mai sunt o mulțime de situații în care noi, în calitate de tați, putem contribui și face parte din experiența aducerii pe lume a unui nou-născut. Putem să ne ocupăm de schimbatul scutecelor, de baie, iar indirect putem pur și simplu găti sau face cumpărăturile.

Cred că am fost foarte norocos pentru că niciunul dintre copiii mei nu a fost cu adevărat o provocare, dar cred, de asemenea, că există lucruri pe care le poți face pentru a evita unele dintre cele mai comune probleme și mai cred că are legătură și cu modul în care te ocupi de copii. De exemplu, noi am folosit scutece pentru înfășatul bebelușilor, leagăne și saltele de activități pentru a-i ține ocupați și, de asemenea, am folosit suzete când am considerat că era nevoie.

Am analizat o mulțime de produse pentru a le alege pe cele care să ne facă viața cu copii mai ușoară, însă nu le-am folosit niciodată în exces și am avut mereu în minte mantra mea personală: “Copiii nu se nasc cu obiceiuri“.

Oricât de glamorous aș vrea eu sau oricare alt tată să povestească despre experiența cu copiii, cei mai mulți părinți, inclusiv eu însumi, am avut momente în care nu am știut ce să fac pentru a calma bebelușul sau pentru a-l face să manânce și atunci simți că nu ai dormit suficient pentru a gestiona situația așa cum trebuie. Dar, hei, asta este doar o etapă pentru majoritatea părinților.

Indiferent de nivelul de stres, am insistat intotdeauna să folosesc metode simple, convenționale, pentru a face copiii sa doarmă sau să mănânce.

Nu judec ceea ce fac alți părinți, dar cunosc persoane care conduc mașina noaptea pentru a-i face pe copii sădoarmă sau se plimbă cu căruciorul prin cartier ore întregi, în fiecare noapte. Cunosc parinți care nu îi pot convinge pe copiii lor să mănânce decât dacâ se uită la iPad.

Și pentru că acele persoane îmi povestesc cât de greu este să facă acele lucruri, le dau un singur sfat mamelor și taților pe care îi intâlnesc: să țină cont de faptul că copiii nu se nasc cu obiceiuri. Obiceiurile sunt ceva ce noi creăm copiilor noștri, în timp.

Nu în ultimul rând, aș dori să le spun tuturor prospetelor mămici: dacă aveți norocul să aveți alături un bărbat care vrea să se implice și să fie parte din această experiență, lăsați-l. Și chiar dacă va face lucrurile un pic diferit de cum le-ați face voi, totul va fi bine 😊

Vă mulțumesc pentru că ați citit acest articol și pentru că ne urmăriți aici pe Adinish. Suntem onorați să vă avem și sperăm să putem veni cu noi articole interesante, cu informații utile și cu ponturi folositoare și, desigur, cu produse grozave de care voi să vă bucurați.

Salutări calde,

Ture