Bunicii și limitele părinților

Un nou episod Descâlcit, despre un subiect care poate crea tensiuni chiar și în cele mai apropiate familii: bunicii care nu respectă limitele stabilite de părinți.

Bunicii iubesc enorm și, de cele mai multe ori, vor doar să își răsfețe nepoții. Dar iubirea nu ar trebui să însemne ignorarea regulilor părinților.

„La bunica ai voie”

Părinții spun fără dulciuri, bunicii oferă dulciuri. Părinții limitează ecranele, la bunici televizorul merge. Părinții spun „nu”, bunicii îl transformă în „da”.

O excepție din când în când face parte din farmecul bunicilor. Anularea constantă a regulilor părinților, nu.

Cadourile pe care părinții nu le doresc

Jucării nepotrivite, prea multe dulciuri, telefoane, tablete sau lucruri despre care părinții au spus deja că nu și le doresc.

Un cadou este un gest de iubire, dar nu ar trebui să devină o metodă de a ocoli o limită stabilită de părinți.

„Pe vremea noastră nu existau scaune auto și uite că ai crescut”

Una dintre replicile clasice.

Da, generațiile anterioare au crescut fără multe dintre sistemele de siguranță pe care le avem astăzi. Dar faptul că ceva nu exista atunci nu este un argument pentru a nu-l folosi acum.

Scaunul auto nu este o preferință de parenting și nici o regulă care poate fi relaxată pentru că „mergem doar până aici”.

Siguranța copilului nu se negociază.

„Să nu-i spui mamei”

Pare o complicitate simpatică între bunic și nepot, dar copilul nu ar trebui învățat că este normal să ascundă lucruri față de părinți.

Surprizele sunt minunate. Secretele față de părinți, mai puțin.

Limitele nu sunt o ofensă

„Nu îl pupa pe față.”
„Nu posta fotografii cu el.”
„Nu îi cumpăra asta.”
„Nu îl obliga să te pupe.”
„Te rog să respecți ora de somn.”

Bunicii nu trebuie să fie de acord cu fiecare regulă și nici măcar să o înțeleagă. Dar părinții sunt cei care stabilesc limitele copilului lor.

Descâlcit

Bunicii au un rol extraordinar și nimeni nu vrea să transforme relația cu nepoții într-o listă de reguli.

Pot răsfăța. Pot face excepții. Pot crea propriile ritualuri.

Dar există o diferență între a răsfăța un nepot și a submina un părinte.

Poate cea mai frumoasă întrebare nu este:

„De ce nu am voie?”

Ci:

„Cum vreți voi să procedăm?”